joi, 1 octombrie 2009

Vartopel-Arpasel si Arpasel-Vartopel



Vartopel-Arpasel de la Est la Vest 01 august 2009

Pentru week-end-ul 01-02 august se anunta vreme buna pentru Fagaras, asa ca hotaram sa mergem sa facem Vartopel-Arpasel. Iesenii isi anuntasera si ei intentia de a veni in Fagaras si sa faca creasta de la vest la est. Prilej bun si pentru noi sa mergem ca a treia echipa. Datorita unor probleme la servici iesenii ne anunta ca nu vor mai putea ajunge vineri seara si ca vor pleca sambata dimineata din Iasi. Ramanand singuri ne hotaram sa facem creasta de la est la vest si sa analizam traseul pentru sensul vest-est.
Plecam vineri seara din Calarasi cu o oprire pe la Montrek pentru ceva echipament si pe la 23,30 ajungem la Balea, ne echipam si pornim spre Lacul Capra. Sambata dimineata ne trezim pe la 6.30 si pe la 7.15 plecam in traseu.

Lacul Capra scaldat in lumina diminetii.

Creasta Vartopel Arpasel.



Ajungem pe creasta pe la 9.45 si facem o pauza mai lunga pentru a pregati bucle de cordelina. Hotarasem sa mergem pe creasta in tandem cu asigurari intermediare, asa cum urcasem in urma cu doi ani cu Marian Anghel. Creasta este destul de usoara, nu necesita asigurare. Pentru noi a fost si un exercitiu de mers in tandem. Pe la 10.45 plecam in traseu.

Octavian pe creasta Vartopel.









Avem parte de vreme frumoasa si vizibilitate pana pe Moldoveanu.


Varful Vartopel.


Trecem cu usurinta de creasta Vartopel si varful Fantina si ajungem pe varful lui Adam. Aici vedem in spate o echipa de sapte persoane din Cluj pe Vartopel si ne grabim sa trecem de Urechile de Iepure pentru a nu-i tine in spate aceea echipa. La baza Urechii Estice asiguram la un piton, Octavian pleaca cap de coarda. Traseul urca usor prin stanga si este asigurat cu inca doua pitoane. Octavian trece pe langa primul piton fara sa-l observe, asigura la al doilea piton si regrupeaza pe varf, urc si si eu destul de repede. In timp ce eu ma pregateam de rapel ajunge pe varf si primul din echipa clujeana.

Octavian pe Urechea Estica.


Echipa din Cluj rapeland de pe Vartopel.


Fiind foarte multi cei din Cluj, in timp ce unii rapelau pe Urechea Estica, unul pregatea rapelul pentru Urechea Vestica.

Pe Urechea Vestica.


Dupa Urechea Vestica dam doua rapeluri si intram pe linia crestei Arpaselului.


Avem parte si de ceva floricele pe creasta.


Pe creasta Arpaselului.




Muchia Albotei.


Portiunea de „gard” de pe creasta Arpaselului.


Ajungem pe Varful Portita si pregatim rapelul la doua semicorzi pana in Portita Arpaselului. La incercarea de recuperare a corzilor constatam ca s-au blocat intr-o muchie si apelam la echipa din Cluj sa ne ajute sa recuperam corzile. Echipa din Cluj care a coborat dupa noi pentru a recupera corzile au urcat spre Varful Capra si in felul asta au reusit sa recupereze corzile.

Rapelul de pe Varful Portita.

In portiunea surplombata.


Fiind foarte devreme cand am ajuns in Portita Arpaselului ne hotaram sa urcam pe Varful Capra si apoi pe Varful Vanatoarea lui Buteanu, ca tot n-am ajuns niciodata pe aceste varfuri.

Panorama spre est.

In spate Vistea-Moldoveanu si undeva pe acolo si pinguina Kya.




Ajunsi pe varful Capra panorama spre vest este cam incetosata, Nogoiu fiind total in ceata.

Lacul Capra si Varful Iezerul Caprei.


Pe varful Vanatoarea lui Buteanu.






Ajunsi pe Vanatoarea lui Buteanu privelistea ne este furata ceata care ne inconjoara. Dupa ce zabovim un timp pe varf, pana inghetam bine, incepem sa coboram spre Saua Capra pe sub Varful Vaiuga. Ajunsi aici vrem sa sarbatorim parcurgerea crestei, asa ca Octavian ma lasa cu echipamentul in Saua Caprei si el da o fuga pana la Balea sa cumpere cate o bere. Asteptandu-l pe Octavian admir de sus balciul de jos de la Balea. Ajuns inapoi ne indreptam spre cort langa lac si punem de o masa copiasa stinsa cu bere rece. Pe seara ajung si iesenii care erau pregatiti pentru a doua zi sa faca creasta Arpasel Vartopel. Din pacate pentru noi picioarele se resimt de la bocancii cei noi si hotaram sa lasam creasta Arpasel Vartopel la intoarcerea din Dolomiti, astfel ca duminica coboram la Balea si plecam spre casa.

Arpasel-Vartopel de la Vest la Est 26 septembrie 2009

Cum week-end-urile dupa sosirea din Dolomiti nu se aratara prea bune pentru o creasta in Fagaras, am tot amanat pana in week-end-ul 26-27 septembrie cand prognozele pareau de partea noastra. Pentru acest week-end se mai anuntasera dortori de Vartopel-Arpasel si Mike, Muha, Andrei, Irina si Laviniu, ei alegand traseul de la est la vest.
Plecam vineri seara cu ceva intarziere cu Andrei si Jimny si pe la 23 suntem la Balea. Mike cu Muha care ajunsesera ceva mai devreme pusese cortul langa salvamont, asa ca ramanem si noi peste noapte la Balea si urcam a doua zi doar cu echipamentul necesar. Sambata dimineata reusim sa ne urnim cu totii din loc pe la 08 si sa o dam in sus spre Capra. Ajunsi la Lacul Capra dam de o ciurda de capre negre sus spre varful
Capra care priveau nestingherite simtindu-se in siguranta. Ajunsi pe piciorul Caprei incepe sa se lase ceata dezamagindu-ne de prognozele pe care le vazusem la plecarea de acasa. Ajunsi in Caldarea Vestica Fundu Caprei ne despartim de ceilalti si pornim pe bajbaite sa cautam Valcelul Portitei. Ceata se ridica pentru cateva momente lasandu-ne sa vedem valcelul. Urcam pe partea stanga a valcelului pe o panta destul de abrupta care ne scote in strunga Portita Arpaselului. Aici vizibilitatea pe partea nordica este pana in departare, pe partea sudica fiind inca ceata, ne facem sperante ca este doar o ceata de dimineata si pana ajungem pe varful Portita se va ridica complet.

Valcelul Portitei.


Ajunsi in strunga pregatim echipamentul si ne uitam dupa linia traseului si zarim primele doua pitoane. Octavian urca la espadrile cap de coarda, eu urc cu bocancii Garmont Veta secund, bocanci care-mi asigura un confort psihic suficient mai ales in prima parte a traseului care-i mai dificila. Traseul porneste din strunga drept in sus pe o fata cu prize mici si destul de friabila, fapt care ne face sa urcam mai cu grija verificand fiecare priza. Dupa al doilea piton se traverseaza usor dreapta si se urca print-un horn pana la o platforma unde este o regrupare cu o coarda. Stiind ca este o regrupare mai sus ii spun lui Octavian sa continue pana la aceea regrupare. De aici traseul urca usor prin stanga evitand o surplomba unde se ajunge pe o alta platforma unde se regrupeaza, avand contact vizual si auditiv pe aceasta lungime. Plec inghetata bine pe aceasta lungime incat  abia pot tine bine prizele de mana. Ajung la al doilea piton, concentrata cu gasirea unui traversari mai confortabile uit sa scot expresul si-mi dau seama de asta cand sunt deasupra lui. Incerc sa ma las mult pe vine, tinandu-ma cu o mana, sa scot expresul, reusesc in cele din urma fara sa cad, trag aer in piept si fac traverseul si ajung in horn unde traseul se mai domoleste. Prima lungime este destul de bine asigurata.

Prima lungime a peretelui de sub Varful Portita.

Lungimea a doua porneste pe un horn surplombat la iesire aflat in stanga regruparii apoi pe niste trepte pana pe varf. Pe aceasta lungime se gasesc doua pitoane, unul la intrarea in horn pe partea stanga si unul spre iesirea din horn pe partea dreapta. Octavian urca pe horn in sprait un pic in exteriorul hornului, iar deasupra celui de-al doilea piton traversand spre dreapta, explicandu-mi sa-mi gasesc cat mai bine pozitii de echilibru. Imi vine randul sa urc si incerc sa-mi gasesc prize de picioare si maini pentru sprait si sa stau cat mai mult in exteriorul hornului pentru a nu ma bloca cu betele care le aveam in rucsac. Reusesc sa trec destul de bine, urc pragurile si ajung pe varf la Octavian.

Pe Varful Portita.

Ajunsi pe varf constatam ca ceata a pus stapanire pe intreaga creasta, avand vizibilitate doar 15-20 m. Strangem corzile si le bagam in rucsac si pornim pe creasta nelegati.


Portiunea de „gard” din creasta Arpaselului.



Cu putin inainte de a ajunge la baza urechilor din cauza cetii nu vedem ca poteca este in spatele unui tanc, noi tinand linia crestei care facea dreapta si fara sa vrem ne trezim ca coboram pe o muchie din dreapta. In timp ce coboram auzim niste voci si credem ca mai vine o echipa din spate. Pe masura ce ascultam mai bine distingem vocea lui Mike si a lui Laviniu care erau pe Ureche Estica, strigam la ei de mai multe ori, sa vedem in ce loc suntem. Ne dam seama ca am luat-o gresit si ne intoarcem, in timpul asta aud cazand pietre in dreapta noastra. Mike nu ne recunoaste si nu raspunde, o sun si o intreb daca ne aude, ne raspunde ca da ne aude, sunt foarte aproape de noi, o rog sa-mi mai dea pauri pentru a ne orienta mai bine. Ne intoarcem pana la locul unde am facut dreapta si vad ca poteca era prin spatele unui tanc, de aici ajungem imediat la baza Urechii Vestice, ceilalti facand primul rapel dupa Urechea Vestica. Ne legam rapid in coarda si Octavian fara a mai pierde timpul cu espadrilele o da in sus pe prima lungime. Ajung si eu in regrupare, ceilalti asteptand sa pregateasca cel de-al doilea rapel.

Eu si Octavian in prima reprupare de pe Urechea Vestica.


Andrei ne face o poza la toti inainte de a ne desparti.

Andrei fotograful de serviciu.

In timp ce ceilalti se pregatesc de rapel, Octavian urca si cea dea doua lungime a Urechii Vestice, urc si eu si pierdem contactul vizual cu cealalta echipa.

Pe Urechea Vestica.


De pe Urechea Vestica cobor asigurata de Octavian pana in strunga dintre urechi, aici regrupez la un spit si-l asigur si pe Octavian care coboara cu grija. Aici Octavian isi pune espadrilele si porneste in traverseu dreapta pe Urechea Estica pana la baza unui diedru si apoi in sus pe diedru care ne scoate pe varf dupa aproximativ 20 m. Urechea Estica este destul de bine asigurata. Incep si eu sa urc si ceva mai sus de jumatatea diedrului dau de un piton din cornier care imi creaza multe probleme la recuperarea expresului care se blocheaza in stanca.

Octavian pe Urechea Estica.

Ajunsa pe varf ne dezlegam si dam un rapel de circa 15 m pana la baza urechii.


Aici strangem coarda si pornim spre revolver nelegati, trecem prin stanga lui si urcam pe primul horn pe care-l vedem si care ne scoate chiar pe Varful lui Adam.


Ajunsi pe Varful lui Adam nu vedem nimic in jur, o luam in fata spre Varful Fantina, stim ca in stanga lui e Muchia Albotei si ca nu trebuie sa intram pe ea. Pentru cateva momente se ridica ceata si vedem Varful Fantana, Varful Vartopel, Muchia Albotei si poteca noastra.

Varful Fantana (stanga) si Varful Vartopel (dreapta).

Muchia Albotei.


Pe Varful Fantana dam de niste porumbei care stau in timp ce ne apropiem foarte mult de ei.


De pe Varful Fantana descataram cu grija pana in strunga Vartopelului. Aici scoatem coarda si ne legam pentru siguranta. Asigur la un tanc cu un anou mare si Octavian pleaca in traverseu in dreapta apoi pe un diedru larg pana pe Varful Vartopel si regrupeaza la pitonul de rapel.


Ajung si eu pe varf , strangem coarda si dam iarasi de cei doi porumbei care nu dadeau semne sa se sperie de noi.


De pe varf vedem in dreapta noastra pentru cateva clipe Caldarea Fundul Caprei si un turist ce cobora pe acolo. In timp ce coboram de pe varful Vartopel ceata devenind din ce mai deasa, scazand vizibilitatea la
vreo 5 m. Coboram o portiune dupa care creasta dispare brusc din fata noastra, vedem in stanga noastra prin ceata ceva ce se contura ca o creasta. Ii spun lui Octavian ca creasta noastra face stanga, el incearca sa ma convinga ca daca ne ducem in stanga ne intoarcem cu spatele la vale, eu ii spun ca o sa mai vedem valea pentru ca creasta nu merge chiar drept. Subconstientul meu imi spunea sa o iau in stanga si nu inainte, nu stiu de ce. Octavian se lasa convins si o luam pe poteca ce se contura in stanga noastra. Coboram ceva si ne trezim in fata unui varf de care nu ne aminteam sa-l fi vazut pe creasta Vartopelului. Ne intoarcem inapoi si ajungem la niste stanci care mie mi se pareau ca este locul unde in august i se agatase lui Octavian un expres si i s-a rupt o chinga de la ham. Stam ceva si ne gandim si o dam iarasi la vale. In momentul in care muchia s-a terminat si am ajuns intr-o caldare ne-am dat seama amandoi ca nu suntem pe traseul cel bun si ca intr-adevar acolo sus am luat-o in stanga pe o muchie. In acest moment nu stiam unde ne aflam, de vazut nu vedem nimic sa ne putem orienta, tot ce stiam e ca trebuie sa o tinem dreapta pe la baza peretelui sperand ca vom ajunge destul de usor in Fereastra Zmeilor. Usor de zis greu de realizat. Ajunsesem in Caldarea Vartopelului si pentru a ajunge in Fereastra Zmeilor trebuia sa coboram pana in Valea Arpasului pentru a putea ocoli muchia ce desparte Caldarea Vartopelului de Caldarea Pietroasa.

Pe muchia ce se desprinde in stanga din varful Vartopel.

Ajunsi in Caldarea Vartopelui am luat-o in dreapta pe curba de nivel pana la baza muchiei ce desparte aceasta caldare de Caldarea Pietroasa, mergand pe niste stanci imense cazute de sus din creasta.

Ajunsi la baza unui perete ne-am trezit ca nu putem ajunge usor in Fereastra Zmeilor si ca mai trebuie sa coboram pentru a ocoli acest perete. In timp ce coboram spre vale ceata a inceput sa se ridice si sa vedem pe unde suntem si sa ne orientam mai usor.

Valea Arpasului vazuta din Caldarea Vartopelului.

Creasta Vartopelului (stanga) si muchia pe care am coborat noi (dreapta), jos la baza Caldarea Vartopelului.


Pe masura ce coboram mai facem ceva traversee in dreapta sa vedem daca putem trece de muchie si ajunge spre Fereastra Zmeilor. Din pacate muchia pe care o aveam de ocolit se lasa cu un perete abrupt spre vale, fiind nevoiti sa coboram pana in firul vaii pentru a o putea ocolii. Ultima portiune de coborare inainte de intrarea in firul vaii fiind foarte abrupta am fost nevoiti sa alegem o panta cu afine pentru a ne tine de crengile acestora. Ajunsi in firul vaii am inceput sa urcam constant, fara prea multe opriri, spre stancile care credeam noi ca sunt cele din Fereastra Zmeilor, pentru a intra pe poteca turistica inainte de lasarea intunericului. Cand am ajuns la ele si am vazut ca mai avem de traversat inca o caldare imensa dezamagirea a fost la fel de mare. La ora 19,15 am ajuns la Fereastra Zmeilor si am dat-o la vale spre Balea. Inainte de Caldarea Vestica Fundu Caprei ne-am oprit pentru a ne pregati frontalele si a vorbi la telefon cu ceilalti care-si faceau griji de ce nu am ajuns pana la ora asta.

Pe Valea Arpasului am dat de foarte multe capre negre, locul fiind foarte salbatic.


Apus de soare pe Valea Arpasului.


Creasta Vartopel Arpasel vazut pe inserat.

Cand am ajuns in Caldarea Vestica Fundu Caprei noaptea isi facu aparitia lasand lumina lunii sa ne lumineze poteca pana in Saua Caprei, de aici fiind nevoiti sa aprindem frontalele pana jos la Balea. Pe la 21,30 am ajuns in parcarea de la Balea unde ne asteptau Andrei, Muha, Irina si Laviniu. Mike fiind plecata sa-i recupereze pe maratonisti. Ne-am asezat cu totii la masa, unii la un pahar de vin rosu de tara altii la o cana de ceai fierbinte. Pe la 23 retragandu-ne cu totii la culcare urmand ca a doua zi sa ne trezim pe la 7 sa mergem pe Valea lui Stan.

Ruta traseului aproximativ facut de noi.



















Concluzia acestei ture: e sa nu lasi busola la masina chiar daca mergi pe creasta si stii ca linia crestei e clara. Pe timp de ceata parametrii se schimba total.
Ce am mai invatat in aceasta tura e ca pe timp de ceata in momentul in care nu esti foarte sigur de traseu trebuie sa te opresti si sa faci o analiza aspra riscurilor care pot aparea. Pe timp de ceata managementul riscului ar trebui sa devina prioritar.

Niciun comentariu: